PAUL MULLER (n.1910,d.2000), la Bucuresti

Era, as putea spune, "epoca de aur" a Colectivului de Cercetari Spatiale, la Observatorul Astronomic al Academiei RSR. Spun acest lucru, pentru ca era in 1972, cand inca se lansau satelitii artificiali din programul cosmic si la cativa ani buni de la cei 5 "SPUTNIK" ( 1957-1960), carre au marcat inceputul concurentei in programul spatial intre sovietici si americani. Printre tarile angrenate in programe de colaborare stiintifice internationale, Romania se straduia sa tina pasul , dupa propriile puteri.
 In cadrul colaborarii cu ASTROSOVIET, Romania primise o camera fotografica, performanta la acea vreme, AFU-75 (semana principial cu camera americana Baker-Nunn, dar cu alt fel de montura) situata pe terasa corpului central al Observatorului, langa o camera mai mica NAFA( pe care am facut practica in studentie). Membrii Colectivului de Cercetari Spatiale faceau fotografii astronomice de traiectorii ale satelitilor artificiali, care dupa prelucrare, permiteau masurari geodezice, cat se poate de precise, precum si studii de dinamica satelitilor. 
 In cadrul colaborarii internationale la mai multe programe de cercetare in domeniu (COSPAR, ISAGEX, INTERCOSMOS) era si programul FRAROM romano-francez de coordonare si schimb de informatii privind pozitiile precise de sateliti artificiali. Franta, avea la acea vreme un aparat fotografic propriu, camera ANTARES pentru sateliti artificiali, al carei parinte era dr. PAUL MULLER (http://articles.adsabs.harvard.edu/full/gif/2000IAUDS.141....4T/0000004.000.html), de la Observatorul Astronomic din Paris-Meudon.

fig.2 cupola din NISA a camerei ANTARES

fig.1 camera ANTARES

De dl. dr. PAUL MULLER aflasem inca de la sfarsitul facultatii, cand sub influenta cursurilor Sectiei de Astronomie a Facultatii de Matematica-Mecanica a Universitatii Bucuresti si a prof.dr.doc. CALIN POPOVICI - creatorul Sectiei de Astrofizica a Observatorului , mi-am cumparat (29 ian. 1968), de la Libraria Academiei de langa facultate 2 carti , zic eu de capatai, Dictionarul LAROUSSE de ASTRONAUTICA si cel de ASTRONOMIE. Primul avea prefata scrisa de dr. PAUL MULLER , iar cea de a doua era scrisa chiar de el.

fig. 4 LAROUSSE de ASTRONOMIE

fig. 3 LAROUSSE de ASTRONAUTICA

Nu banuiam la acea vreme ca o sa-l cunosc personal., cand dupa 3 ani de profesorat la liceu, aveam sa fiu cooptat ( astronomul I.C. SANGEORZAN plecand la Observatorul URSEANU) ca astronom la Colectivul de Cercetari Spatiale, prin bunavointa prof.dr.doc. CALIN POPOVICI.

 Majoritatea membrilor colectivului erau cunoscatori si foloseau activ lb. rusa pentru documentare din carti si comunicari stiintifice, dar dintre toti, 2 cunosteam lb. fraceza, seful colectivului dr.ing ALEXANDRU DINESCU si cel care nareaza intalnirea. Desi in scoala facusem germana si rusa, mama, de moda veche, mi-a pus profesoara particulara pe sotia gral CERKEZ si asa devenind francofon, m-am ales cu o vorbire curenta in aceasta limba. Cei 2 sefi ai mei, stiind bine despre cunostintele mele de limba franceza, m-au desemnat ca insotitor al dr. PAUL MULLER, in duminica de dupa prelegerea despre cercetarile franceze aspra satelitilor si camera ANTARES, tinuta la Academie, in prezenta academicienilor si a astronomilor civili si militari ( caci si Observatorul Astronomic Militar al DTM de langa Sala Polivalenta, urma sa primeasca o camera similara de la sovietici, astronomii militari colaborand si scolindu-se impreuna cu noi). Cu acesta ocazie am luat si autograful dr. PAUL MULLER pe Dictionarul de ASTRONOMIE ( capatasem obicei, dupa ce am luat autograful prof. HERMAN OBERTH).

fig. 5 autograful dr. PAUL MULLER

fig. 6 detaliu autograf

In duminca respectiva, dupa ce m-am asigurat ca aveam la dispozitie de la garajul Academiei , masina pentru vizita, m-am prezentat in holul hotelului ATHENEE PALACE unde era gazduit dl. dr. PAUL MULLER si impreuna am plecat sa vizitam Muzeul Satului, caci asa putea sa ia cel mai lesne legatura cu cultura romaneasca. Eliberand masina, caci urma sa vizitam vreo 4 ore muzeul si anuntand soferului ora aproximativa a reveniri la hotel, am inceput lunga vizita pe aleile muzeului, impanata bineinteles cu discutii despre sateliti si portul si obiceiurile populare. Am descoperit atunci ca lumea este destul de mica si ca romanii si francezii au multe lucruri in comun sau similare. Fizic vorbind, eram cam de aceeasi talie, eu de 28 ani, dumnealui mai invarsta (n. 1910) si elegant imbracat, la rever cu cocarda Legiunii de Onoare a Frantei. Admiratia lui fata de folclorul romanesc a devenit nemarginita si i-a intregit impresiile despre Romania pe care si le facuse in discutiile cu numerosi astronomi de origine romana care i-au fost colegii la Paris , Nisa si Strasburg. Obositi la sfarsitul vizitei, dr. MULLER mi-a zis sa dram drumul soferului, care ne astepta sa ne conduca la hotel si "a pied"cum zice francezul, ne-am indreptat spre hotel, continuand pe tot drumul discutia noastra despre cele vizitate, sau privind edificiile, mai ales cele incarcate de istorie si frumoase de pe bulevardele ce leaga Muzeul Satului de Hotelul Athenee Palace.
 Cand sa ne despartim in fata hotelului, m-a invitat sa luam masa impreuna. La acea vreme si cu mijloacele mele financiare, nu m-as fi incumetat sa intru in acel restaurant, dar la insistentele acum pot zice "prietenului meu", am acceptat si iata-ma la masa impreuna cu dl. dr. PAUL MULLER.
 Mi-a propus ca dupa clasica salata sa luam o supa, apoi i-am propus eu niste sarmale cu mamaliguta , presarate cu ample discutii culinare . Am descoperit astfel un gurmand cumpatat, care stia sa si gateasca si eu nefiind necunoscator, am intrat in amanunte, vrand sa aflu cat mai multe despre obiceiurile francezilor in materie. Stropind masa cu un vin bun, am incheiat-o la propunerea sa cu branza Roquefort ( atunci se gasea inca in Romania), pe care o descoperise la noi si zicea ca rivalizeaza cu cea franceza. Ne-am despartit cu cordialitate si propuneri de colaborare.
 In urma acestei pretioase intalniri, dr. PAUL MULLER mi-a facut un abonament pe un an la revista L'ASTRONOMIE a Societatii Astronomice a Frantei ( era la acea vreme fost presedinte, al SAF), care la noi se gasea doar in bibliotecile mari.
 Programul FRAROM a continuat cu succes inca vreo 5 ani, iar colaborarea romano-franceza in domeniu satelitilor artificiali s-a diminuat treptat, dupa plecarea majoritatii cercetatorilor ( dr.ing ALEXANDRU DINESCU- seful, dr. HARALD ALEXANDRESCU, dr. GHEORGHE VAS, NECULAI RADULESCU) de la Colectivul de Cercetari Spatiale, in urma "procesului maimutelor" care a dus si la plecarea dr. HARRY MINTI( si altor colegi: RODICA DINESCU, MIHAI GANEA) de la Observatorul Astronomic, devenit intre timp al Universitatii Bucuresti.